DREAM THEATER – BUDAPESTA, PETŐFI CSARNOK, 6 IUNIE 2007

 Acum ceva vreme un prieten m-a intrebat daca dorm cu albume de progressive metal sub perna. Am negat, insa undeva exista o consistenta parte de adevar.

Si da, si acum o sa scriu despre progressive metal, mai exact despre Dream Theater.

 Dream Theater este purul progressive metal, muzica pentru matematicieni, cum ar zice un prieten. In cazul Dream Theater se poate folosi cliseul ca daca ei nu ar fi existat despre multe din trupele de prog  de azi nu am fi auzit. Dream Theater este recunoscuta pentru virtuozitatea instrumentatiei si pentru albumele conceptuale. Cu Dream Theater progressive-ul a fost readus la viata in decadele ’80 – ’90 si continua in 2000.

In 2002 Dream Theater a venit in Bucuresti pentru promovarea albumului “Six Degrees and Inner Turbulence”. A fost un concert venit dupa o lunga asteptare si un concert care nu s-a lasat sub asteptarilor celor care i-au vazut la Arenele Romane.

Cum am tot vietuit prin Budapesta, prin luna martie am vazut primul afis pe care scrie ca Dream Theater vine in Ungaria pe 6 iunie pentru promovarea noului album, “Systematic Chaos”. De data asta a fost un sistem de vanzare a biletelor destul de ciudat. Am batut strazile Budapestei, pe la toate magazinele de metale, ca, intr-un final sa decopar ca se vindeau la mall.  Biletele au fost doar cu cateva zeci de lei mai ieftine  decat biletele la concertul lui Roger Waters. Vreo 100 si ceva de RON ca sa ii vezi pe Petrucci & co.

 

Cum obisnuiesc sa imi programez concertele cu mult timp inainte, a fost o lunga asteptare pana pe 6 iunie. Dar a venit si ziua Aia. Cu 2 ore inainte de concert puteai lejer inota in Budapesta. O ploaie, s-a dovedit a fi de vara, ne-a udat pana la piele. Cand am ajuns aproape de Petofi Csarnok, ploaia a inceput sa se mai rareasca pana s-a oprit. Probabil rugaciunile comune catre Dumnezeu si alte zeitati au facut ca ploaia sa dispara pana a doua zi. Si cum concertul urma a se desfasura in aer liber, cerul senin era o conditie maxima.

In fata portilor asteptau deja vreo 50 de fani Dream Theater, fiecare purtand “regulamentar” tricou cu cate un album Dream Theater. Atatia straini cati am vazut acolo. Cred ca maghiarii cu indulgenta au atins 20% din publicul prezent pe Petofi Csarnok. Am stat la coada la intrare alaturi de croati, slovaci, nemti, austrieci, cehi, rusi si … romani.

Cu 20 de minute inainte de ora 19:00 s-a facut accesul in arena. Arena care nu seamana a arena. Cu doua porti mari care duc a portile de la Auschwitz si cu niste tribune ca de pe stadioanele echipelor de fotbal de divizia D.

Privind partea muzicala am avut o retinere fata de opening act-ul concertului, anume Dominici, trupa fostului vocalist Dream Theater. Concertul de aproximativ o ora al lui Dominici nu a facut decat sa mi se confirme faptul ca plecarea lui din Dream Theater a fost o schimbare necesara si o evolutie semnificativa din partea trupei. Dominici canta …  un fel de heavy-metal, cu niste versuri gen Bon Jovi si insusi Dominici o copie penibila a lui Bruce Dickinson(Iron Maiden), ce a incercat, in zadar, sa comunice cu publicul in maghiara. Un opening act ales probabil pentru a se sesiza diferenta dintre “asa da si asa nu”. Chiar in timp ce insul se chinuia pe scena am auzit o injuratura mioritica, undeva aproape. Mda, marele ghinion a facut sa nimeresc langa trei romani care nu au facut decat sa se comporte ca la un concert al unei trupe de Piata Constitutiei. Singura lor parte buna a fost ca stiau despre ce e vorba: ca e Dream Theater, ca e Petrucci, ca au albumele X si Y, dar atat. Discutiile despre vacante si telefoanele date in timpul concertului cu unicul text “Ba, sunt la Budapesta. Canta Dream Theater, ba. Auzi???” au venit la fiecare 20 de minute.

Facand abstractie de ei, concertul si publicul au fost cum m-as fi gandit: trupa profesionista si publicul de nota 10.

La vreo 10 minute dupa ora 20:00 apare din spatele bateriei gigant, Mike Portnoy. In stanga lui, la un keybord mobil enorm vine Jordan Rudess. Urmeaza unul dintre cei mai virtuosi bassisti din lume, coreeanul John Myung si the master of Dream Theater, Liquid Tension Experiment si unul dintre cei mai buni 10 chitaristi ai tuturor timpurilor, John Petrucci. Piesa de deschidere Overture 1928 de pe Scenes from a Memory: Metropolis II, James LaBrie intra pe scena si continua cu o alta melodie de pe acelasi  album, Strange Deja-Vu. Si pentru ca scopul concertului a fost promovarea noului album, Systematic Chaos au urmat cateva piese de pe acesta: Constant Emotion, The Dark Eternal Night si Forsaken. Un album care suna mai progressive si mai interesant decat precedentul Octavarium. Continua cu cele mai populare melodii de pe Train of Thoughts, Octavarium si Images and Words: Take the Time, Endless Sacrifice, I Walk Beside You, Surrounded, Panik Attack si Home de pe Metropolis.

Un playlist bine ales o interpretare “no comment”. Solo-urile lui Petrucci si Myung au lasat publicul fara cuvinte si cu o reactie intarziata a aplauzelor. Dupa mai mult de 90 de minute Dream Theater paraseste scena, dar revine cu As I am si piesa de rezistenta a Scenes From A Memory, The Spirit Carries On. Acesta a fost momentul in care toate “tarile” prezente la concert au cantat impreuna “Safe in the light that surrounds me/ Free of the fear and the pain/ My questioning mind/ Has helped me to find/ The meaning in my life again”.

            Un concert al unor profesionisti, despre care James LaBrie a declarat ca “Was one of the best concerts with a fucking great audience”. Un concert Dream Theater trebuie bifat in agenda de concerte al oricarui metalhead. Daca nu anul asta, anul viitor cand Dream Theater se va intoarce cu un turneu in Europa, poate si la Bucuresti.

 

 

Advertisements

~ by arianrod on June 28, 2007.

6 Responses to “DREAM THEATER – BUDAPESTA, PETŐFI CSARNOK, 6 IUNIE 2007”

  1. John Petrucci e unul dintre cei mai buni 5 chitaristi din lume :X E absolut genial omul.

  2. subscriu!

  3. regrete, te contrazic…. dar nu in totalitate. petrucci ii unu dintre cei mai buni… CA TEHNICA…. rar am auzit solo in care sa-mi si transmita ceva. el numai canta si-si face treaba. daca vrei chitarist cu suflet ( ceea ce mi se pare mai important ), asculta David Gilmour, Steve Vai, Paco De Lucia, George Benson, samd.

  4. E bun Petrucci, toti sunt buni, insa putine piese au emotie in ele. Chiar si acele piese cu succesiuni mai romantice, nu prea iti dau fiori, sunt prea perfecte, prea matematice. Insa oricum, ei raman trupa mea preferata. Pacat ca a fost in timpul sesiunii concertul 😦

  5. intr-o discutie mai veche despre Malmsteen (si el un foarte tehnic chitarist) cineva mi-a facut o categorisire a chitaristilor.
    unii canta cu mintea, altii cu sufletul.

  6. tre sa recunosc ca sunt unele piese care inca nu ma entuziasmeaza ,cam de pe toate albumele , mai putin ”Images and words”insa la multe trupe am patit asa , le descoper treptat…Oricum ,voiam sa zic ca alea care ma entuziasmeaza , o fac pana la lacrimi.Sunt fan Metallica pentru ca sunt ceva mai batran , dar baietii astia sunt geniali , n-as fi crezut ca in ultimii 15 ani o sa-i ascult mai mult decat pe Hetfied &co

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: