Amorphis – Silent Waters

Nuclear Blast, 2007

Silent Waters sau Eclipse 2nd Part cum as numi cel mai nou album Amorphis.

Am asteptat Silent Waters inca de anul trecut, cand se tot auzea ca finlandezii lucreaza de zor la noul material. Prin primavara aparea single-ul Silent Waters, House of Sleep-ul noului album si, totodata, o garantie a unui album pe care il asteptam a fi mai bun decat Eclipse. In august a venit si vremea lansarii si, asa cum banuiam, albumul este, din nou, unul de exceptie, insa de data asta orice regret vis-a-vis de plecarea lui Pasi Koskinen s-a sters, iar Tomi Joutsen se potriveste ca o manusa in tot conceptul Amorphis. Si pe acest album Amorphis a continuat povestea Kalevalei, povestea lui Lemminkainen fiind adusa in prim-plan.

Weaving of Incantation este premisa intregii povesti, ca sound apropiindu-se destul de mult de cel de pe Eclipse, cu un plus de backing vocals feminin ce completeaza duritatea interpretarii lui Tomi Joutsen. A Servant este Amorphis-ul vechi, cu tot ce are el death – melodic – progressive metal. Cele doua melodii sunt un amestec de clean voice cu growls, care, de altfel, vor fi rar intalnite pe restul albumului. Silent Waters este, cum am spus, House of Sleep-ul albumului; cu un intro impecabil de keyboards, este single-ul care concentreaza conceptul intregului album; o incantatie spre acelasi zeul al focului de pe Eclipse. Towards and Against mi-a adus aminte de Cares de pe Elegy, plin de energie, cu un ritm rapid ce readuce spiritul vechiului Amorphis. I of Crimson Blood este melodia pentru care Santeri Kallio primeste toate aprecierile. Keyboard-ul duce, de departe, greul melodiei si il duce ireprosabil, nici nu abunda, nici nu te forteaza sa il asculti.

Her Alone deschide partea folk, partea mai mellow a albumului. Her Alone cred ca va fi si urmatorul single al Silent Waters, avand toate atuurile unei piese Amorphis, cu tot ce trebuie ca instrumentatie si ca versuri. Enigma e greu de catalogat si-mi da senzatia unei trupe de neo-folk finlandez, si asta excluzand versurile si canalizandu-ne pe percutie si chitarele acustice. Ca o impresie personala, este piesa de rezistenta a albumului, avand incluse, pentru prima oara, vocile tuturor membrilor trupei. Shaman merge mult pe riff-urile de chitara si pe elementele folk, cu un text care nu te trimite mai departe de titlul melodiei, insasi ajungerea in fata entitatii. The White Swan revine la growls si latura death-metal a primelor melodii de pe album. De altfel, trecand de partea textului, in aceasta piesa sta cheia intregii povesti Silent Waters. The Black River este genul de melodie pe care as folosi-o pentru un film fantasy gen Lord of The Rings. Asta nu discrediteaza cu absolut nimic piesa, dar partea introductiva de keyboard prinde bine ideii de fantasy. Iti revii 2 minute mai incolo cand intervin cateva solo-uri de chitara. Un final trist, dar care contureaza perfect intreaga poveste a albumului.

Silent Waters si-a meritat asteptarea si nu a dezamagit cu nimic, ba chiar a conturat imaginea noului Amorphis.

Advertisements

~ by arianrod on September 12, 2007.

2 Responses to “Amorphis – Silent Waters”

  1. sincer nu stiu ce te-a impresionat asa mult la el. ca fan Amorphis da, recunosc este un pas inainte incepand cu Eclipse si continuand cu clona eclipse (care imho nu e mai bun)insa este the same shit ca in cazul altor trupe. Nu mai poti canta la 35-40 de ani cum o faceai la 25 din pacate. Un “tales…” sau Elegy nu o sa mai vedem din pacate. Nu e album rau insa e departe de a fi un album bun.
    As I said, Eclipse-ul il gasesc mai bun personal. Nu ar fi insa exclus ca in conditile in care asta aparea inainte de eclipse sa fi afirmat invers. repetitia si in limbaj e suparatoare 😉
    Pana atunci raman cu gandul ca la mine la inmormantare se va asculta excesiv daca nu exclusiv “Black Winter Day” :)))

  2. pentru elementele de neo-folk si textul atat de apropiat de cel original al Kalevalei, Silent Waters este mai mult decat un album bun. evident ca nu pot avea un nesfarsit Tales sau Elegy. cred ca nu toti vedem Amorphis-ul in acelasi mod. individualitatea fiecarui album este elementul care ii face autentici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: