ARTmania Festival 2008

Si uite ca s-a incheiat si cea de-a treia editie a Festivalului ARTmania, tot la Sibiu, la cateva sute de metri de Piata Mare. Schimbarea locului de desfasurare a festivalului din Piata Mare in Pavilionul 2007 se pare ca n-a fost una total neinspirata, asa cum am banuit initial.

Pavilionul 2007, un cort imens, amplasat aproape de Piata Mare, s-a dovedit incapator pentru publicul prezent la ARTmania 2008 si, mai ales, s-a dovedit extrem de util in multe momente. Astfel, n-a mai suferit nimeni din cauza caldurii si a soarelui, cortul fiind dotat cu un sistem de climatizare, care si-a facut pe deplin treaba si chiar n-a mai vazut nimeni concertele din ploaia torentiala care a aparut din senin vineri seara.

Pentru organizare Fundatia ARTmania primeste un 10+. Nu s-a stat la coada la bere/sucuri/mancare, toaletele au fost cele mai curate toalete pe care le-am vazut vreodata la vreun festival/concert etc.

Insa, revenind strict la festival, ARTmania 2008 nu a excelat din punct de vedere al trupelor, ci s-a clasat undeva la linia de mijloc.


Ziua I

Vineri 18 iulie 2008

Din cauza “numeroaselor” trenuri puse la dispozitie de CFR pentru ruta Bucuresti – Sibiu, ditamai capitala europeana, am reusit sa ajung in Sibiu abia pe la ora 16:00, cand teoretic trebuia sa cante “Nightwish-ul romanesc”, Frozen Dusk, motiv pentru care nu m-am grabit prea tare sa ii prind. Aproape de ora 17:30 ajung langa Pavilionul 2007, de unde rasunau ultimele”triluri” ale solistei Frozen Dusk.


Sincarnate

Dat fiind faptul ca nu ma omor dupa trupele romanesti de metal, exceptie facand Negura Bunget, Sincarnate mi-a contrazis un pic preconceptia. Nu i-am mai vazut niciodata intr-un concert si chiar mi-a facut placere sa-i ascult. In ciuda publicului intr-un numar extrem de mic (aproximativ 50 oameni) si a catorva probleme de sunet, Sincarnate a facut un show fain, un concert de calitate.


Bucium

Phoenix-ul metalic al Romaniei a cantat fainut, numai ca cele doua viori erau foarte greu de receptat si asta atat din fata scenei, cat si din oricare alt colt al pavilionului. Nu cred ca as putea sa ii ascult de mai multe ori, insa pentru fanii genului trupetii par sa-si faca treaba profesionist, motiv pentru care am vazut ca aveau si cativa fani prin public la ARTmania.


Aqua de Annique

Dupa o pauza de vreo 30 de minute, timp in care s-au rearanjat instrumentele, monitoarele, microfoanele, a urcat pe scena Aqua de Annique. Anneke van Giersbergen, a revenit in Sibiu, dupa ce anul trecut a concertat tot la festivalul ARTmania alaturi de fosta sa trupa, The Gathering. De data asta ea a venit insotita de cei trei instrumentiti imbracati in uniforma de piloti, dat fiind faptul ca Anneke (si poate nu numai ea) este obsedata de avioane, stewardesele fiind laitmotivul ultimul album al trupei Air. Aqua de Annique nu e chiar metal, ci un alternative simpatic, care a gadilat placut ciocanelul si scarita. Anneke este o fiinta foarte carismatica, cu un simt muzical dezvoltat, fapt care a reusit sa atraga atentia chiar si metalistilor cei mai fiorosi prezenti in cort la ARTmania. Cu un sunet care a ajutat destul de mult trupa, Aqua de Anneke a avut un setlist destul de incapator din care si: Lost and Found, Day After Yesterday, Trail Of Grief, My Town, Ice Water, Sunken Soldiers.


Tiamat

Si iata ca a venit si vremea trupei pentru care probabil cei mai multi se deplasasera la Sibiu, Tiamat. La a doua prezenta in Romania, concertul suedezilor se astepta a fi piesa de rezistanta a festivalului, insa concertul Tiamat a fost si inca este greu de definit. Nu a fost un show prost, insa a fost foarte bizar. Se vedea ca trupetii (in special Edlund) vroiau sa cante, publicul le-a oferit un feedback peste asteptari, insa ceva din tot mecanismul nu mergea. Sunetul a fost cel care a ridicat probleme de data asta. Vocea lui Edlund abia daca se putea distinge, moment in care publicul se auzea mai tare decat ceea ce venea dinspre scena. Abia pe la jumatatea concertului am putut asculta si versurile pieselor si nu il mai vedeam pe Johan Edlund facand pantomima pe o instrumentatie Tiamat. Mare pacat ca sunetul a fost de asa natura intrucat setlist-ul pregatit de trupa a fost unul bun, cuprinzand: Vote for Love, Whatever That Hurts, Brighter Than The Sun, Cain, Do You Dream Of Me, Phantasma de Luxe, pe care o asteptam inca de acum doi ani sa o aud live, Wings Of Heaven, In a Dream, The Sleeping Beauty, Cold Seed. Setlist-ul a continut si cateva piese de pe ultimul album Tiamat, Amanethes: Equinox Of Gods, Via Dolorosa, Raining Dead Angels. Si tocmai cand parca totul incepea sa aduca a concert Tiamat urca pe scena tour managerul trupei si ii anunta pe suedezi ca e timpul sa coboare de pe scena. Nervos, Edlund spune la microfon ca nu a batut atat drum ca sa nu cante Gaia, probabil cea mai asteptata piesa Tiamat. Un concert care putea fi cel mai bun concert al festivalului si care, din motivele mentionate mai sus a iesit un fel de cantare campeneasca. Trebuie felicitat publicul care a sustinut in fiecare moment trupa si aplauze pentru Tiamat, care a rezistat pana la sfasit.


Lacrimosa

Nu stiu cum s-a facut, dar in mica pauza intre Tiamat si Lacrimosa, miracolul s-a produs. Lacrimosa a beneficiat de un sunet bun, total departe de ce avusese parte Tiamat cu o ora mai devreme. A fost al doilea concert Lacrimosa pe care l-am vazut si inca imi mentin detasarea vis-a-vis de aceasta trupa. Cum am spus si dupa concertul de la Arenele Romane, in 2006, Lacrimosa e o trupa de muzicieni, o trupa de profesionisti care chiar stiu sa faca muzica, insa nu ajung pe felia mea. Tilo Wolf a “baletat” alaturi de finlandeza Anne Nurmi pe acorduri mozartieno-metalice timp de o ora si jumatate. Cu un setlist bogat: Alleine Zu Zweit, piesa de debut a concertului, Kelch Der Liebe, Ich Bin Der Brennande Komet, Der Morgen Danach, Halt Mich, Satura, Alles Luge, Lacrimosa a cucerit audienta. Si domnisoarele gothice suspinau si Tilo canta si dansa. Usor usor concertul s-a apropiat de final, in tot acest timp trupa dand dovada de profesionalism cu tona, bucurandu-se de reactia fanilor. Aclamata de public, Lacrimosa a revenit la bis cu Copycat, cantat cot la cot cu fanii. Desi nu m-am obisnuit cu lirismul tragic si gesticulatia fina, personal felicit Lacrimosa,echipa de sonorizare pentru show-ul oferit, at si fanii care, nu stiu daca stiu germana sau nu, dar au fost la inaltimea trupei.

Pe la ora 23:30 targul deja se sparsese, mancarea, sucurile, berea si tricourile se epuizasera, ploaie se oprise si deja ne pregateam pentru o noua zi de ARTmania cu muuuult power-metal german.

in curand si ZIUA II

Advertisements

~ by arianrod on July 28, 2008.

3 Responses to “ARTmania Festival 2008”

  1. mare pacat de tiamat… am incercat sa ma entuziasmez si nu mi-a iesit deloc, pentru ca intr-adevar era de parca edlund mima cantecele 😦

  2. Tiamat ar fi putut(destul de usor) sa fie as-ul din maneca pentru editia asta, destul de slab cotata, insa n-a fost sa fie.
    sper sa revina cat de curand sa spele amintirea asta dezolanta

  3. si eu sper… si sper sa vina cu niste back up singers sau macar cu banda, ca melodiile cu voci feminine pe fundal (gen brighter than the sun) suna mai naspa fara ele..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: