Opeth – progressive death-metal made in Sweden

La prima ascultare, Opeth poate parea o trupa de death-metal, care nu iese din sabloanele impuse de majoritatea trupelor nordice. Totusi, depasind pragul catorva melodii, se poate observa foarte usor ca Opeth n-a trecut clasa la ceea ce se numeste conservatorism, pentru ca da, si trupele de death, black-metal au soiul lor de conservatorism.

Startul il da David Isberg, in 1990, la Stockholm, cand il invita pe Mikael Akerfeldt pe postul de bassist, pe vremea aceea Mikael avand propria trupa, Eruption, care nu s-a ridicat mai sus de nivelul unei trupe de garaj. Numele de Opeth este preluat dintr-un roman al lui Wilbur Smith, Sunbird, unde “opet” inseamna “city of the moon”.

Dupa plecarea fostilor colegi ai lui Isberg, Akerfeldt trece la chitara, iar David ramane vocal. Noi membri incep sa se perinde prin trupa, Anders Nordin (tobe), Nick Doring (bass) stau pentru putin timp, in locul lor venind Kim Pettersson (chitara) si Johan DeFarfalla (bass).

DeFarfalla paraseste trupa, in locul lui intrand Peter Lindgren, actualul chitarist al trupei, la acea vreme cantand ca bassist. Insa, dupa plecarea lui Pettersson, Lindgren intra la instrumentul lui de baza, chitara. In 1992 Isberg paraseste trupa, Mikael fiind nevoit sa revina la vechiul rol din Eruption, acela de vocalist. Alaturi de Peter Lindgren si un nou bassist, Stefan Guteklint, Akerfeldt incepe sa compuna piese.

Nu trece mult timp si Opeth semneaza cu Candlelight Records, iar Guteklint pleaca din trupa. In 1994, bassistul Johan DeFarfalla revine la Opeth si, un an mai tarziu, apare pe piata primul album, Orchid.

In 1996, Opeth il are ca inginer de sunet pe Dan Swano, mastermind-ul de la Edge of Sanity si, alaturi de el, scot pe piata al doilea material Opeth, Morningrise. Acest album include Black Rose Immortal, cea mai lunga melodie Opeth, inregistrand aproape 20 de minute. Pornesc in turneu cu Cradle of Filth. Dupa terminarea turneului DeFarfalla este dat afara, iar Anders Nordin il suna pe Mikael, spunandu-i ca se muta in Brazilia. Akerfeldt il suna, la randul lui, pe Martin Lopez, fost baterist la Amon Amarth si un mare fan Opeth, pentru a-i propune sa intre in trupa.

Lopez accepta si incep inregistrarile la My Arms, Your Hearse, cu Akerfeld bassist. Imediat dupa inregistrari, Lopez vine cu un prieten, Martin Mendez, care intra in trupa la bass. My Arms, Your Hearse este un album concept care integreaza atat partile acustice, cat si cele death-metal. Albumul contine piesa Demon of the Fall, una din cele mai ascultate piese Opeth.

Dupa terminarea contractului cu Candlelight Records, Opeth lanseaza in 1999, sub Peaceville Records, albumul Still Life. Este un alt album concept, centrat pe povestea unei femei, Melinda, nume pe care il va purta mai tarziu fiica lui Mikael. Influentele progressive se simt din ce in ce mai tare.

Urmatorul album Opeth apare in 2001, Blackwater Park, produs fiind de frontman-ul Porcupine Tree, Steven Wilson. Acesta isi aduce contributia ocupand locul la clape si backing vocals. In 2002 Opeth incepe sa lucreze la doua albume, simultan, tot sub supravegherea lui Steven Wilson.

La sfarsitul lui 2002 formatia are pregatite materialele pentru cele doua albume, insa casa de discuri refuza dubla-lansare. Astfel, in noiembrie 2002 apare albumul Deliverance, cel mai dur album al trupei, iar in aprilie 2003 apare Damnation, un album total diferit, un album ’70 progressive rock. Despre Damnation Mikael Akerfeldt spune ca a fost extrem de greu de inregistrat, mai ales prin renuntarea la vocea death-metal. Tot el spune ca “poate si pentru ca ne-a fost atat de greu, tinem atat de mult la Damnation”.

Cele doua albume ii sunt dedicate bunicii sale, care a murit intr-un accident de masina, chiar in timpul inregistrarilor.

Un an mai tarziu, Opeth lanseaza Lamentations, un DVD inregistrat la Shepherd’s Bush Empire, in Londra, in 2003. Prima parte contine intregul album Damnation plus piesa acustica de pe Blackwater Park, Harvest; cea de-a doua parte include melodii de pe Blackwater Park si Deliverance, iar cea de-a treia contine filmari de la inregistrarea albumelor.

Pentru turneul Deliverance Opeth l-a adus la clape pe Per Wiberg de la Spiritual Beggars, care, intre timp, a devenit membru permanent al trupei.

La inceputul lui 2005 trupa intra in studio pentru a incepe inregistrarile la noul album, Ghost Reveries. Despre acest album Akerfeldt spune ca dezvolta teme oculte pe care le-a abandonat in adolescenta. Ghost Reveries apare in august 2005, sub Roadrunner Records, noua casa de discuri cu care Opeth a semnat un contract. Ghost Reveries este, de fapt, o sinteza a intregii discografii a trupei.

In ianuarie 2006, Peter Lindgren declara intr-un interviu ca bateristul Martin Lopez va parasi trupa din cauza unor probleme de sanatate. In mai Lopez pleaca definitiv, in locul lui venind Martin Axenrot. Opeth continua cu turneele europene, nord-americane si in Gigatour, alaturi de Megadeth, Lamb of God si Arch Enemy.

Un an mai tarziu, pe 17 mai, chitaristul Peter Lindgren anunta ca paraseste trupa dupa 16 ani alaturi de Opeth. “Simt ca pur si simplu mi-am pierdut entuziasmul si inspiratia necesara pentru a mai canta” declara Lindgren pe site-ul oficial Opeth.com.

La scurta vreme Mikael Akerfeldt a dat o declaratie referitoare la plecarea lui Peter Lindgren, insa recuperarea nu a durat mult. Fredrik Åkesson (ex- Arch Enemy) a fost ales pentru a-l inlocui pe Lindgren. In luna noiembrie, dupa finalizarea tour-ului, Opeth intra in studio alaturi de noii membri, Axenrot si Åkesson.

In iunie 2008 apare Watershed, un album “mai energic”, dupa cum declara Mikael Åkerfeldt. Albumul ajunge rapid in US Billboard pana pe locul 23, iar in Finlanda locul 1 in topul national al celor mai bune albume ale momentului.

In acest moment, Opeth, una dintre cele mai cunoscute formatii de progressive death-metal, isi continua turneul de promovare Watershed.

Pe 17 iulie ARTmania Festival prezinta Opeth la Sibiu.

www.artmania.ro

www.rockarolla.xtremeweb.ro

~ by arianrod on February 22, 2009.