Recenzie: Amorphis – Skyforger

Amorphis aniverseaza anul viitor (2010) 20 de ani de cariera. In cele aproape 2 decenii trupa finlandeza a lansat 8 albume, toate inspirate din epopeea traditionala finlandeza, Kalevala. In 2006 prima schimbare majora (si unica pana in prezent) il aduce pe Tomi Joutsen in locul lui Pasi Koskinen. Cu Tomi vocalist, Amorphis lanseaza in acelasi an Eclipse, un album care a deschis un nou capitol in discografia trupei. Un an mai tarziu apare Silent Waters, care continua linia Eclipse, aducand insa mai multe elemente acustice si un sound mult mai atmosferic.

In 2009 trupa finlandeza revine cu Skyforger, un album care incheie trilogia Eclipse – Silent Waters-Skyforger.

Skyforger aduna 10 piese (+ un bonus track) si merge mai departe in povestea Kalevalei, acest Gilgamesh al finlandezilor. De aceasta data Amorphis ne vorbeste despre fierarul Ilmarinen, fauritorul cerului.

Albumul este deschis de Sampo, o piesa care te introduce in forta in lumea folclorului finlandez. Sampo este acel artifact magic faurit de Ilmarinen, obiect care, odata furat, a adus numai catastrofe. Sampo este o piesa a inconsecventei: keyboards vs. riff-uri virtuoase, clean vocals vs. growl. Chiar daca imbracata intr-un sound mai melodic, Sampo face trimitere la primele albume ale finlandezilor.

Silver Bride este piesa aleasa ca single pentru promovarea albumului. Ea face legatura cu Silent Waters, fiind o compilatie a tuturor melodiilor de pe precedentul album. Silver Bride nu exceleaza nici ca instrumentatie,nici ca interpretare vocala, insa este o melodie buna pentru radio (radio-urile de specialitate, evident), un fel de House of Sleep (Eclipse) sau Silent Waters (Silent Waters).

From The Heaven of My Heart patrunde mai adanc in Kalevala. Piesa este o imbinare de keyboards si chitara, care, impreuna, urmaresc firul epic al povestii lui Ilmarinen. Chiar daca se apropie foarte mult de power-metal, From The Heaven of My Heart este una dintre cele mai bune piese de pe album.

Sky is Mine este un “main model” pentru o piesa Amorphis, ridicand  tempo-ul pentru a pregati ceea ce urmeaza. Singurul punct in minus al piesei este folosirea in exces a backing vocals-ului, dar acest aspect nu reuseste sa reduca din calitatea melodiei.

Majestic Beast este rasturnarea  de sound si tempo; este aceeasi carte jucata si pe Eclipse cu God of Fire (Perkele). Piesa este o incantatie intunecata care trimite Amorphis inapoi la The Karelian Isthmus sau Tales From Thousand Lakes. Majestic Beast revine la death-metalul care a definit Amorphis la inceputul anilor ’90.

My Sun este cea mai melodica piesa de pe album si cu aceasta piesa descoperim ceea ce Pasi Koskinen, chiar daca era un vocalist foarte bun, nu reusea sa faca destul de onorabil; este vorba despre clean vocals. Partea mai putin fericita a aceastei piese este ca seamana ca sound destul de mult cu sound-ul compatriotilor de la HIM. Micile solo-uri ale lui Esa Holopainen sunt singurele care ne amintesc ca este vorba despre Amophis, nu despre alta trupa.

Intro-ul piesei Highest Star este o transpunere a compozitiei lui Ennio Morricone, The Ecstasy of Gold (soundtrack-ul filmului The Good, the Bad, the Ugly si  o reinterpretare Metallica, ceva ani mai tarziu).  Santeri Kallio este omul din spatele acestei melodii. Sintetizatorul face toata treaba, preluand partea folk a piesei si inlocuind elementul forte al compozitiei, flautul

Si pentru ca Amorphis pregateste cel putin 1 surpriza pentru fiecare album, piesa Skyforger este surpriza albumului omonim. Din nou Amorphis recurge la un intro folk care face legatura tot cu  primul album, The Karelian Isthmus, cu piesa Karelia. Trupa sprijina intreaga piesa pe scheletul solid al folclorului finlandez oferit de Kalevala.

Course of Fate incepe ca un soundtrack pentru The Lord of The Rings sau oricare alta productie cinematografica din zona fantasy. Insa, cu primele riff-uri ne intoarcem la zona metal, mellow din punct de vedere al vocalului, dar definindu-se ca o piesa puternica in ceea ce priveste instrumentalul si integrandu-se totusi in linia Eclipse – Silent Waters.

Finalul albumului ne duce inapoi la Amorphis-ul anilor ’90. From Earth I Rose este, probabil, cea mai buna piesa de pe intregul album. From Earth I Rose este un final triumfal al povestii deschise de Eclipse. Piesa nu este doar un masterpiece pentru Skyforger, ci pentru intreaga discografie Amorphis.

Chiar daca Skyforger este un album foarte bun, acesta nu surprinde prea mult, fiind practic o continuare coerenta a ceea ce finlandezii au inceput in 2006. Mai melodic decat Eclipse si Silent Waters, Skyforger este, totusi, o evolutie vizibila.

Skyforger –  un album care cu siguranta va aduna multe unitati vandute, dar care, insa, ramane o dedicatie pentru fanii trupei si a celor obisnuiti cu ceea ce trupa a creat, anume “Amorphis metal”, un gen care se descrie doar prin ceea ce trupa a produs de-a lungul anilor.

RockaRolla

Advertisements

~ by arianrod on May 26, 2009.

One Response to “Recenzie: Amorphis – Skyforger”

  1. […] Recenzie Skyforger […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: