Tristania, My Dying Bride, Opeth @ ARTmania Festival 2009 – Ziua 1

Cea de-a patra editie a Festivalului ARTmania a luat sfarsit duminica, 19 iulie 2009. Desfasurata in Sibiu pe parcursul a 3 zile (17-18-19 iulie), editia din 2009 a festivalului a fost un progres evident fata de anii trecuti. ARTmania Festival de apropie din ce in ce mai mult de festivalurile europene.

Daca editia din 2008 s-a desfasurat in Pavilionul 2007, in acest an ARTmania Festival a revenit in Piata Mare, locul unde, de altfel, s-a nascut acest festival in 2006.

Sibienii au tras aer in piept, din nou, si au “suportat” cele 3 zile de festival din mijlocul orasului, 3 zile care au adus mii de turisti.

Daca festivalul nu a ridicat niciun fel de probleme din punct de vedere al organizarii, CFR-ul a fost element-ul surpriza. Cu o saptamana inaintea primei zile de festival, pilonul unui pod situat pe ruta Brasov-Sibiu s-a deplasat din cauza viiturilor. Si cum intr-o tara europeana, in anul 2009, o saptamana nu este suficienta pentru a repara pilonul, ruta Bucuresti-Sibiu a devenit un fel de “amazing race”. Astfel, din cele si asa putine trenuri care leaga capitala de Sibiu, a mai ramas un singur tren, care ocoleste zona pret de 3 ore si ceva.

Nici solutia de a calatori cu autocarul nu a fost cea mai inspirata, cererea depasind serios oferta.

Dar, a venit si ziua de vineri, 17 iulie, prima zi de festival. Vinerea a fost rezervata trupelor Tristania, My Dying Bride si Opeth. Iar daca Nightwish a fost considerata headliner-ul festivalului, pentru mine si inca multi amatori de prog-death-metal, Opeth a fost adevaratul cap de afis al editiei.

Spatiul alocat festivalului a fost delimitat de garduri de peste 2 m. si acoperite cu o plasa neagra pentru a reduce vizibilitatea neplatitorilor de bilet, asezati dincolo de gard. Au fost puse la dispozitie spatii pentru merchandising, corturi unde se comercializau bauturi si mancare, pe baza de jetoane, o premiera pentru ARTmania.

O alta initiativa “jos palaria” a fost aceea de a introduce un sistem de “garderoba” pentru posesorii de  obiecte contondente gen bratari cu tinte, lanturi, umbrele, acestea urmand a fi recuperate dupa concert.

Foto: Copyright Alina Vadean

TRISTANIA

(Ana Onici)

Cei care au dat startul au fost norvegienii de la Tristania. Asa cum ne-au obisnuit, componenta trupei si stilul muzical sufera destul de des schimbari, avand efectul de a nu mai recunoaste trupa in sine ceea ce nu cred ca este in avantajul lor.

Avand la dispozitie o ora, cei de la Tristania au avut suficient timp pentru a canta piese de pe diferite albume. Astfel, am avut ocazia sa ascultam World Of Glass, The Wretched, Mercyside sau Down. Nu putea lipsi Beyond The Veil care a suferit unele metamorfoze pentru a fi mai potrivita pentru vocea Mariangelei.

Au avut un inceput mediocru si un sfarsit mediocru, nimic spectaculos sau iesit din comun. Au incercat sa incalzeasca atmosfera pentru urmatoarele trupe care au cantat in prima seara a festivalului si cred ca au reusit asta intr-o oarecare masura sau macar sa faca publicul sa aprecieze si mai mult trupele cu adevarat bune si capabile.

Foto: Alina Vadean


MY DYING BRIDE

(Ana Onici)

Dupa cateva momente de respiro, timp in care publicul a facut coada la terase, gandindu-se probabil la tristetea ce va urma, a pasit pe scena trupa britanica de doom metal, My Dying Bride.

Trupa are aproape 20 de ani de cariera in spate, facand parte din curentul doom din Marea Britanie, impreuna cu Anathema si Paradise Lost.

Numarandu-se printre trupele pentru care s-a venit in mod special la festival, publicul a fost impresionat si miscat de tristetea care era transmisa de My Dying Bride. Insa cei care nu erau luati de val, puteau observa faptul ca Aaron lasa impresia ca joaca un rol pe scena, rol care nu ii iese de fiecare data pentru ca se tot repeta in gesturi si actiuni, disimuland suferinta, nemaiavand o credibilitate ridicata.

Facand abstractie de asta, sunetul a fost impecabil si playlistul variat. Publicul s-a bucurat sa ii asculte cantand live piese precum Fall With Me, Bring Me Victory, From Darkest Skies, She Is The Dark, The Cry Of Mankind, Turn Loose The Swans, Santuario Di Sangue, My Body, A Funeral.

Sa nu uitam de expozitia lui Aaron, numita From A Dark Mind, care a putut fi vizitata pe timpul festivalului in subsolul Bisericii Catolice.

Trecand peste unele inconveniente, My Dying Bride ramane o trupa reper pentru doom metal si pentru ascultatorii acestui gen muzical.

Foto: Alina Vadean

OPETH

(Alina Vadean)

Revenind la muzica, pentru noi festivalul a inceput mai devreme cu vreo 3 ore. Oricat am incercat sa ajungem la timp pentru conferintele Tristania si My Dying Bride, CFR-ul n-a tinut cu noi. Asa ca, am avut placerea de a incepe fix cu trupa pe care o asteptam de ani buni, Opeth.

Dupa 20 de ani de cariera, Opeth este una dintre cele mai cunoscute si valoroase trupe metal din lume. Cu turnee si milioane de albume vandute pe aproape toate continentele, Opeth a ratat Romania ani la randul, ajungand pana in Ungaria si Bulgaria.

ARTmania a facut pasul cel mare si a castigat respectul multor fani ai genului, aducandu-i pe suedezii de la Opeth pentru editia din acest an.

Conferinta de presa a debutat timid, insa dupa cateva minute de tacere, intrebarile au inceput sa curga. Unele mai la obiect, altele cu tenta mondena, asa am aflat ca: basistul Martin Mendez s-ar fi facut farmacist, daca nu ajungea musician; Suedia nu este tocmai o tara metal, asa cum isi imagineaza lumea; Melinda, fiica lui Mikael Akerfeldt asculta de la AC/DC la Abba si e fana a concursului Eurovision. Mikael Akerfeldt este, categoric, one-man-show-ul trupei si cel care stie tot ce misca in ograda lui. Martin, Per, Fredrik si Martin Mendez s-au aratat usor plictisiti, dar, in mod sigur, si obisnuiti cu dorinta lui Mikael de a acapara discutia.

Foto: Copyright Alina Vadean

https://i1.wp.com/farm4.static.flickr.com/3422/3738152941_8ce149931c.jpg

Respectand intocmai programul, Opeth a urcat pe scena la cateva minute dupa ora 22:00. Cei peste 5000 de spectatori au primit trupa cu aplauze puternice. Cu un setlist care a acoperit aproape toata discografia trupei, Opeth si-a cucerit fanii inca de la prima piesa, Heir Apparent de pe ultimul album al trupei, Watershed. A urmat Ghost of Predition, care a sunat asa cum cei mai multi s-au asteptat sa sune, perfect. Opeth este o trupa de profesionisti, o trupa care a crescut de la an la an si care are in spate mii de concerte. Cu un sunet impecabil si un joc de lumini manusa, Opeth a continuat cu o piesa de pe unul dintre cele mai bune albume ale trupei, Blackwater Park. The Leper Affinity a explodat in Piata Mare din Sibiu. In pauzele dintre melodii, asa cum obisnuieste, Mikael Akerfeldt a facut glume, spunand ca o sa revina in Romania, dar nu anul viitor pentru ca isi va vopsi casa; si-a exprimat atractia pentru personalitatea lui Vlad Tepes si a declarat ca e o noutate pentru el ca un festival de metal sa se desfasoare in mijlocului unui oras, in Suedia nefiind posibil asa ceva. Mergand in trecut, a venit randul exceptionalului album Still Life, de pe care suedezii au ales Godhead’s Lament. Cu autoironie, Mikael si-a luat peste picior piesele, desi atitudinea sa nu era altceva decat o magulire a propriului ego.

De pe Damnation Opeth ne-a oferit Closure, probabil piesa care a creat cel mai important moment al serii. Imbunatatita cu improvizatii la libera inspiratie, Closure s-a intins pe aproape 10 minute, spre bucuria fanilor. The Lotus Eater, cu un intro dintr-o melodie traditionala suedeza, dupa cum a mentionat Akerfeldt,  ne-a intors la Opeth-ul de astazi.

Dupa mai bine de o ora, Martin Axenrot (baterie), Per Wiberg (keyboards), Martin Mendez (bass), Fredrik Akesson (chitara) si Mikael Akerfeldt au parasit scena. In aplauzele frenetice ale fanilor, Opeth s-a intors pentru o portie de death-metal veritabil, Demons of the Fall. Concertul suedezilor s-a incheiat in forta cu Deliverance, piesa de pe albumul cu acelasi nume, lansat in urma cu 7 ani si care s-a desfasurat in aproape 15 minute.

Opeth a fost, cel putin pentru noi, trupa festivalului. Cu un setlist bine ales, Opeth a demonstrat ce inseamna calitate in materie de concerte live si de metal autentic.

Asteptam o revenire a trupei in Romania, poate cu un concert exclusive Opeth.

Long live, Mike!

Foto:  Copyright Alina Vadean

Revenind la muzica, pentru noi festivalul a inceput mai devreme cu vreo 3 ore. Oricat am incercat sa ajungem la timp pentru conferintele Tristania si My Dying Bride, CFR-ul n-a tinut cu noi. Asa ca, am avut placerea de a incepe fix cu trupa pe care o asteptam de ani buni, Opeth.

Dupa 20 de ani de cariera, Opeth este una dintre cele mai cunoscute si valoroase trupe metal din lume. Cu turnee si milioane de albume vandute pe aproape toate continentele, Opeth a ratat Romania ani la randul, ajungand pana in Ungaria si Bulgaria.

ARTmania a facut pasul cel mare si a castigat respectul multor fani ai genului, aducandu-i pe suedezii de la Opeth pentru editia din acest an.

Conferinta de presa a debutat timid, insa dupa cateva minute de tacere, intrebarile au inceput sa curga. Unele mai la obiect, altele cu tenta mondena, asa am aflat ca: basistul Martin Mendez s-ar fi facut farmacist, daca nu ajungea musician; Suedia nu este tocmai o tara metal, asa cum isi imagineaza lumea; Melinda, fiica lui Mikael Akerfeldt asculta de la AC/DC la Abba si e fana a concursului Eurovision. Mikael Akerfeldt este, categoric, one-man-show-ul trupei si cel care stie tot ce misca in ograda lui. Martin, Per, Fredrik si Martin Mendez s-au aratat usor plictisiti, dar, in mod sigur, si obisnuiti cu dorinta lui Mikael de a acapara discutia.

Foto: Copyright Alina Vadean

https://i1.wp.com/farm4.static.flickr.com/3422/3738152941_8ce149931c.jpg

Respectand intocmai programul, Opeth a urcat pe scena la cateva minute dupa ora 22:00. Cei peste 5000 de spectatori au primit trupa cu aplauze puternice. Cu un setlist care a acoperit aproape toata discografia trupei, Opeth si-a cucerit fanii inca de la prima piesa, Heir Apparent de pe ultimul album al trupei, Watershed. A urmat Ghost of Predition, care a sunat asa cum cei mai multi s-au asteptat sa sune, perfect. Opeth este o trupa de profesionisti, o trupa care a crescut de la an la an si care are in spate mii de concerte. Cu un sunet impecabil si un joc de lumini manusa, Opeth a continuat cu o piesa de pe unul dintre cele mai bune albume ale trupei, Blackwater Park. The Leper Affinity a explodat in Piata Mare din Sibiu. In pauzele dintre melodii, asa cum obisnuieste, Mikael Akerfeldt a facut glume, spunand ca o sa revina in Romania, dar nu anul viitor pentru ca isi va vopsi casa; si-a exprimat atractia pentru personalitatea lui Vlad Tepes si a declarat ca e o noutate pentru el ca un festival de metal sa se desfasoare in mijlocului unui oras, in Suedia nefiind posibil asa ceva. Mergand in trecut, a venit randul exceptionalului album Still Life, de pe care suedezii au ales Godhead’s Lament. Cu autoironie, Mikael si-a luat peste picior piesele, desi atitudinea sa nu era altceva decat o magulire a propriului ego.

De pe Damnation Opeth ne-a oferit Closure, probabil piesa care a creat cel mai important moment al serii. Imbunatatita cu improvizatii la libera inspiratie, Closure s-a intins pe aproape 10 minute, spre bucuria fanilor. The Lotus Eater, cu un intro dintr-o melodie traditionala suedeza, dupa cum a mentionat Akerfeldt,  ne-a intors la Opeth-ul de astazi.

Dupa mai bine de o ora, Martin Axenrot (baterie), Per Wiberg (keyboards), Martin Mendez (bass), Fredrik Akesson (chitara) si Mikael Akerfeldt au parasit scena. In aplauzele frenetice ale fanilor, Opeth s-a intors pentru o portie de death-metal veritabil, Demons of the Fall. Concertul suedezilor s-a incheiat in forta cu Deliverance, piesa de pe albumul cu acelasi nume, lansat in urma cu 7 ani si care s-a desfasurat in aproape 15 minute.

Opeth a fost, cel putin pentru noi, trupa festivalului. Cu un setlist bine ales, Opeth a demonstrat ce inseamna calitate in materie de concerte live si de metal autentic.

Asteptam o revenire a trupei in Romania, poate cu un concert exclusive Opeth.

Long live, Mike!

Foto:  Copyright Alina Vadean

Advertisements

~ by arianrod on July 20, 2009.

One Response to “Tristania, My Dying Bride, Opeth @ ARTmania Festival 2009 – Ziua 1”

  1. […] Edit: Sursa foto este https://arianrod.wordpress.com si acum observ ca am uitat sa pun filmuletele Salutare, mersi că citeşti blogul. Poţi să te […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: